Procesoare Intel Ivy Bridge Y de 7W pentru tablete cu Windows 8

Acestea sunt chip-uri Ivy Bridge fabricate în aceeaşi tehnologie de 22nm, dar compania introduce şi o nouă metodă de evaluare a consumului de energie. Exact cum AMD alegea „pe sprânceană” procesoare care consumau mai putină energie şi funcţionau cu o tensiune mai mică, în era K6, AtlonXP şi Athlon64, Intel acum alege chipuri Ivy Bridge care consumă mai puţin.

Construite în aceeaşi tehnologie tri-gate de 22nm, noile procesoare sunt marcate cu litera „Y” şi funcţionează la tensiune şi mai mică decât cunoscutele procesoare din seria „U”. Motivul pentru care Intel introduce seria „Y” este abilitatea de a oferi procesoare Core de generatia a 4-a pentru tablete cu Windows 8, unde problema principală nu este performanţa ci căldura disipată.

Un procesor care disipă o cantitate mare de căldură, nu numai că are şi un consum de energie la fel de ridicat, ceea ce duce la o durată modestă a bateriei, dar duce si la creşterea greutăţii întregului sistem. Pentru a nu vă lasa să vă-ntrebaţi care este legatura dintre căldura disipată a unui chip şi greutatea sistemului din care acesta face parte, o să vă relatez despre întâlnirea mea cu domnul Igor Stanek de la NVIDIA.

În perioada lansării Kepler din primavara trecută, am avut ocazia să mă întalnesc cu domnul Stanek şi acesta mi-a dezvăluit o mulţime de detalii despre eficienţa energetică a arhitecturii Kepler şi cum acest aspect va face UltraBook-urile mai subţiri şi mai uşoare.

Explicaţia constă în faptul că un procesor, care disipă o cantitate mare de căldură, va consuma bateria foarte repede, iar producătorul sistemului mobil, pentru a compensa, va trebui să crească capacitatea bateriei. Aşadar, un procesor gurmand are nevoie de o baterie mare care creşte şi volumul şi greutatea sistemului. Aditional, un chip fierbinte are nevoie de un sistem de răcire masiv care va adăuga de asemenea la greutatea şi volumul produsului.

La fel se întamplă şi cu procesoarele pentru tablete. Pentru a încăpea într-o tabletă, un procesor Ivy Bridge trebuie să consume o cantitate de energie destul de mică pentru a putea fi răcit cu modestul sistem disponibil şi pentru ca durata bateriei să fie acceptabilă, iar volumul acesteia să nu devină o problemă.

Pentru a caracteriza aceste procesoare, Intel scoate din prim plan sistemul TDP (total design power) care clasa procesoarele în funcţie de căldura maximă disipata în modul continuu de procesare la performanţa maximă. Acum Intel introduce sistemul SDP (scenario design power) care studiază câtă căldură disipă chipul în timp ce proceseaza sarcini de lucru obişnuite.

Asta înseamnă că un procesor din seria Y ar avea aceeaşi valoare TDP ca şi cele din seria U, dar Intel coboară frecvenţa de bază cu în jur de 200 MHz şi tensiunea de alimentare. Frecvenţa maximă, disponibilă prin facilitatea Turbo, va fi de asemena cu 200 Mhz sau 300 MHz mai mică.

Practic, compania ia un procesor din seria U cu un TDP de 17W, îl setează să functioneze la o frecvenţa cu 20% mai mică folosind o tensiune cu 20% mai mică şi-l etichetează drept un procesor de 7W din seria Y. Realitatea este că, solicitate la maximum, aceste procesoare vor atinge un TDP de 13W sau 14W şi numai în situaţii normale de funţionare se vor limita în rating-ul de 7W.

Pentru a menţine o mărime mică a sistemul de răcire şi a bateriei, placa de bază nu va permite procesorului să functioneze la capacitate maximă şi să disipe maximul de căldură, decât pentru scurte momente.

Probabil vor fi momente în care un asemena procesor va atinge 70% sau 80% din performanţa unui chip din seria U, dar asemenea salturi de performaţă vor fi de scurtă durată, cand sistemul nu este prea fierbinte.