Dacă tot am discutat despre noi metode de a coloniza Planeta Roșie, să vedem cum ar afecta acest lucru evoluția speciei umane.

Chiar și în comndițiile în care se aplică ideea de terraformare avansată de Elon Musk, adaptarea la un mediu extraterestru va fi dificilă pentru rasa umană. În esență, spun specialiștii, vom avea parte de o selecție naturală pe care Marte o va face cu noi.

Chiar și drumul până acolo va fi dificil, închiși într-o navă care ne permite independență și intimitate limitate, cu restricții mari cu privire la mediul de viață. Mai rău este când vom ajunge acolo (sunt unul dintre cei care nu consideră imposibilă o amartizare în cursul vieții lui), pentru că vom descoperi radiații comparativ mai mari, gravitație mai mică – practiv o schimbare destul de majoră a stilului de viață. Toate acestea ar putea determina schimbări evolutive semnificative în corpurile umane – mult mai rapide decât cele care au avut loc pe planeta noastră natală.

Scott Solomon, biologist de la Rice University din Houston, Texas s-a gândit la toate aceste aspecte și a scris o carte – Future Humans.

Cercetările lui se referă la rezultatele evolutive ipotetice ale colonizării umane pe Marte. Un factor determinant în această întreprindere: nivelul precis de izolare, care ar influența foarte mult cât de repede s-ar adapta oamenii la noile condiții. Dacă oamenii s-ar mișca înainte și înapoi de pe Pământ și Marte la fel de repede ca fiecare generație sau două, noile fluxuri de gene umane născute pe Pământ care se deplasează în colonia marțiană ar putea încetini efectele anumitor mutații genetice. Pe de altă parte, a rămâne în condițiile extrem de diferite de pe Marte ar putea accelera ritmul evoluției umane. „Ar putea fi sute de ani în circumstanțele potrivite”, spune Solomon.

Aici, pe Pământ, evoluția necesită adesea ca o specie să aibă o izolare completă de mii de ani de alte populații din aceeași specie. Când oamenii moderni și strămoșii noștri evolutivi au început să se răspândească pe Pământ în urmă cu zeci de mii de ani, populațiile au fost izolate în diferite locuri de generații – uneori de mii de ani. Bine, nu izolate complet, pentru că s-au descoperit așezăminte comune, dar în mare parte, neanderthalienii, spre exemplu, nu au conviețiut alături de Homo Sapiens.

Între timp, anumite populații au dezvoltat caracteristici pentru a le ajuta să facă față condițiilor locale. De exemplu, grupurile de oameni care locuiesc la mare altitudine pot avea trăsături adaptate care i-au ajutat să trăiască în astfel de medii extreme. Totuși, o mare parte din acest lucru este doar plasticitate sau capacitatea unei specii de a se adapta la medii specifice, luând diferite dimensiuni, comportamente și forme, mai degrabă decât adevărata evoluție. „Ne putem ajusta fiziologia la diferite circumstanțe într-o măsură destul de mare”, a spus Solomon, după cum reiese din faptul că oamenii moderni nu au evoluat niciodată în specii noi, în ciuda faptului că se confruntă cu mari diferențe de mediu.

Dar este posibil ca oamenii marțieni să trăiască complet izolați de Pământ din cauza mai multor condiții, fie ele economice, politice sau altfel. În primul rând, bolile unice fie pentru Pământ, fie pentru Marte ar putea apărea și invoca embargouri de călătorie. O epidemie de genul celei de azi, descoperită pe Marte, ar presupune clar limitarea sau chiar interzicerea vizitelor pe Terra. Este adevărat însă, că bulgarii sau românii din coloniile marțiene ar găsi cui să dea șpagă pentru a veni ei la rude, prin Dobrogea, nevaccinați,, necipați și liberi precum dacii străbuni.

Radiații mai intense pe Marte ar putea provoca, de asemenea, rate ridicate de mutații genetice la oamenii născuți acolo. Și orice mutație favorabilă care îi ajută pe oameni să facă față mai bine condițiilor de pe Marte poate fi moștenită de generațiile viitoare. „Creșterea ratei mutației oferă selecției naturale mai mult material cu care să funcționeze”, spune Solomon.

Dar aceste mutații ar putea fi, de asemenea, aleatorii. Dacă un număr de oameni se întâmplă să dezvolte aceleași mutații întâmplătoare, fie în rândul celor care trăiesc pe Marte, fie a strămoșilor lor de pe Pământ, ar putea provoca ceva de genul unui efect fondator. O așezare pe Marte este probabil formată dintr-o comunitate relativ mică la început și orice trăsături pe care acești fondatori le-ar putea împărtăși ar putea avea un efect disproporționat asupra dezvoltării umane viitoare acolo: Acest lucru ar putea fi la fel de simplu ca un număr relativ mare de persoane cu părul roșcat.

Dar modelele în culoarea părului (sau chiar a pielii) nu ar califica din punct de vedere tehnic marțienii drept o specie nouă, avertizează Solomon. Cu toate acestea, este posibil ca și prima generație de marțieni să dezvolte diferențe fizice notabile față de pământeni datorită schimbărilor de gravitație într-o atmosferă străină, printre alte ajustări. „Ar putea arăta diferit, ar putea acționa diferit”, spune el. „Ar putea avea modificări fizice care ar putea fi evidente pentru oamenii care le compară.”

Probabil că elementul distinct al populației de acolo ar fi înălțimea. Pentru că gravitația este mai mică, noile generații ar putea să fie mai înalte, sau mai scunde, dar cu structura osoasă dezvoltată pentru a susține greutatea lor acolo. Este la fel de posibil ca astfel de oameni să nu poată trăi prea mult pe Terra, unde forța gravitațională ar risca să le afecteze coloana vertebrală sau, mai rău, organele interne. La fel de bine, însă, ar putea da naștere unor structuri osoase mult mai dense, tocmai pentru a susține indivizii scunzi.

În teorie, există șansa ca ambele tipuri umane să fie prezente pe Marte – și cei înalți peste medie, și cei scunzi. Însă, în orice caz, planeta ar supune oamenii unei selecții naturale care va decide care este ”rasa” mai potrivită pentru supraviețuirea în acele condiții.

Tocmai de aceea, oricare ar fi aspectul generațiilor născute acolo, cred că ideea de colonizare spațială ar trebui asociată automat și cu alienarea definitivă de planeta mamă.

oase mai dense.

De asemenea, nivelurile ridicate de radiații ale lui Marte ar putea afecta direct caracteristici precum culoarea pielii sau vederea de-a lungul generațiilor de evoluție. Acest lucru s-a întâmplat deja pe Pământ – melanina este mai rezistentă la razele ultraviolete, de exemplu.

„Poate că, în fața acestei radiații ridicate, am putea evolua un nou tip de pigment al pielii pentru a ne ajuta să facem față acelor radiații”, spune Solomon, adăugând că am putea evolua gene rezistente la cancer. „Poate că avem proprii noștri oameni verzi.”

El avertizează, de asemenea, că aceste idei specifice despre cum am putea schimba sunt doar speculații. Încă trebuie să învățăm multe, cum ar fi modul în care nașterea sau supraviețuirea și dezvoltarea copilului pot fi afectate de viața spațială.

Tradițiile culturale unice care se dezvoltă pe Marte ar putea avea, de asemenea, un efect pe termen lung asupra evoluției. Practicile alimentare distincte, de exemplu, dacă sunt menținute de-a lungul generațiilor, pot afecta evoluția sistemului nostru digestiv.

Epigenetica, sau influența comportamentului și a mediului asupra expresiei genelor, ar putea juca, de asemenea, un factor în evoluția umană pe Planeta Roșie. Dar această știință nu este încă foarte bine înțeleasă, notează Solomon. El indică cercetările efectuate de NASA pe gemenii astronauti Scott și Mark Kelly. Primul a petrecut un an în spațiu, în timp ce cel de-al doilea a rămas pe Pământ. Analiza a detectat modificări ale genelor lui Scott, deși încă nu este clar modul în care aceste schimbări îl pot afecta pe termen lung.

Dar, pe baza unor progrese semnificative în instrumentele de editare genică precum CRISPR, este posibil ca oamenii de pe Marte să nu aibă nevoie să lase evoluția până la selecția naturală. Solomon spune că în prezent avem instrumentele pentru a lucra cu potențialii rezidenți de pe Marte – pur și simplu nu știm neapărat ce să modificăm în mod specific (sau cum să o facem). Cu toate acestea, oamenii de știință ar putea modifica genele oamenilor înainte sau după o călătorie pe Marte. „Ar putea fi un instrument puternic pentru a continua și a face aceste schimbări, astfel încât oamenii să poată supraviețui și să fie adaptați la mediul marțian”, spune Solomon.